Disciplina Boli Ocupaționale
Oferta academică: Bolile ocupaţionale sunt afecţiuni ce se produc ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi (fizici, chimici ori biologici) caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă. Cunoaşterea structurii morbidităţii profesionale este importantă, deoarece reflectă efectul expunerii profesionale la agenţii nocivi din mediul de muncă, oferind posibilitatea remedierii prin măsuri precoce de profilaxie tehnico-organizatorică şi medicală.
Scopul disciplinei boli ocupaţionale: urmăreşte familiarizarea viitorilor medici cu noţiuni teoretice şi practice vizavi de bolile profesionale, cu perfectarea gândirii clinice, a iscusinţei de a analiza şi a sistematiza rezultatele examenului clinic şi paraclinic; studierea tratamentului şi profilaxiei maladiilor profesionale.
Obiectivele de formare în cadrul Disciplinei de boli ocupaţionale:
La nivel de cunoaştere şi înţelegere:
- noţiuni teoretice despre maladiile profesionale
- aprecierea rezultatelor examenului clinic al bolnavului, întocmirea şi argumentarea programului de investigaţii paraclinice, efectuarea diagnosticului bolilor profesionale (stabilirea expunerii profesionale, tabloul clinic), efectuarea diagnosticului diferenţial: criteriile de diferenţiere, formularea diagnosticului pozitiv (clinic) concret – criteriile de diagnostic, algoritmul de diagnostic şi argumentare a unui tratament individual adecvat, tratamentul etiologic, tratamentul patogenetic, simptomatic (medicamentele, dozele, modul de administrare, mecanismul de acţiune, acţiunile adverse şi prevenirea lor), contraindicaţiile, durata tratamentului şi profilaxia, pronosticarea evoluţiei patologiei stabilite la pacientul în cauză.
La nivel de aplicare:
- evaluarea clinică pacientului cu afecţiuni profesionale cu aplicarea cunoştinţelor şi deprinderilor teoretice în analiza impactului unui proces sau fenomen de poluare asupra calităţii factorilor de mediu, a stării de sănătate prin supravegherea continuă a acestora; evaluarea clinică pacientului cu afecţiuni
- formarea unor specialişti cu deprindrei practice în organizarea activităţii de monitorizare a proceselor cu impact negativ asupra mediului.
La nivel de integrare:
- să aprecieze importanţa bolilor ocupaţionale în contextul Medicinii şi integrării cu disciplinele conexe medicale;
- sa abordeze creativ problemele medicinii ocupaţionale;
- sa posede abilităţi de implementare si integrare a cunoştinţelor medicinei ocupaţionale în disciplinele clinice.
Condiţionări şi exigenţe prealabile
Disciplina de boli ocupaţionale este una din discipline în pregătirea universitară a medicilor cu cel mai larg teren de integrare şi implementare a cunoştinţelor fundamentale (anatomie, fiziologie umană, fiziopatologie, chimie, farmacologie, biologie etc.) în practica clinică. În cadrul acestei discipline se studiază etiologia, patogenia, manifestările clinice, evoluţia, tratamentul şi profilaxia afecţiunilor cauzate de zgomot, intoxicaţiilor şi bolilor profesionale determinate de expunerea la agenţi chimici, boli profesionale determinate de suprasolicitarea aparatului locomotor, boli profesionale determinate de pulberile silicogene şi azbestogene, precum şi boli profesionale cutanate, boli profesionale determinate de vibraţii, intoxicaţii cu pesticide şi alţi compuşi chimici, folosiţi în agricultură (clor-, fosfor-organici, şi derivaţi ai nitrofenolului). Specialistul acumulează deprinderi practice de investigare a bolnavului şi de apreciere a rezultatelor obţinute, evaluarea impactului, se estimează baza raţionamentului clinic, care asigură un diagnostic corect, un tratament adecvat şi depistare precoce a bolilor profesionale.